Cetaceele - adica delfinii, casalotul si balenele – sunt mamifere mari sau uriase, permanent acvatice, adaptate la viata marii. Aceasta adaptare este atat de evoluata, incat intreaga lor structura a suferit modificari adanci si forma lor externa se asemana cu pestii si nu cu celelalte mamifere. Corpul lor este fusiform. Capul, mai mult sau mai putin ascutit, este unit cu trunchiul fara gat evidentiat la exterior, iar coada este latita intr-o enorma inotatoare orizontala, bilobata. Cele mai multe cetacee au si o inotatoare dorsala triunghiulara, ca cea a rechinilor. Lobii ambelor inotatoare sunt lipsiti de schelet osos si sunt sustinuti numai de tesut conjunctiv si gras, precum si de muschi. Membrele lor anterioare sunt trasformate in lopeti sau vasle, relativ scurte si late. La exterior nu se vad nici urme de degete, caci scheletul acestora este prins intr-o masa musculoasa nedivizata, acoperita cu piele. Membrele posterioare lipsesc complet, dar resturi din scheletul lor se mai gasesc printre muschii peretelui corpului.
Dimensiunile si greutatea corpului cetaceelor variaza intre limite foarte largi. Delfinii au lungimi de 3-8 m, casalotul de 15-25 m, iar balenele de 25-33 m. Latimea inotatoarei codale poate ajunge pana la 2,5 m la delfini si pana la 7,5 m la balene. Greutatea delfinilor mici variaza intre 80 si 300 de kg, a celor mari – intre 500 si 1000 kg, iar a balenelor – intre 20.000 si 130.000 kg. Densitatea corpului la casalot si balene este mai mica decat a apei marii, dar la delfini este mai mare.
Pielea cetaceelor este golasa si stralucitoare. Epiderma are o grosime medie de 3 mm, iar panicul adipos hipodermic are o grosime ce variaza de la 2 cm, cum este la unii delfini, pana la 16 cm la unele balene. Balenele au pe buze peri senzitivi rari, unii delfini au si ei pe barbie peri rari, iar altii nu au nici urma de par, nici macar in stadiul embrionar. 11244gld52byr4h
Oasele cetaceelor au structura spongioasa si sunt impregnate cu grasime. Din craniu lipsesc unele oase, iar cele ramase sunt profund modificate; la fel si legaturile dintre ele. Falcile sunt alungite, dentarul n-are ramura ascendenta, cutia craniana este globuloasa. Partea cerebrala a craniului este foarte redusa in raport cu partea viscerala. Vertebrele nu se articuleaza intre ele prin zigapofize, care sunt foarte scurte ci numai prin discurile intervertebrale, si coloana vertebrala este foarte elastica. La multe forme vertebrele cervicale sunt sudate intre ele. Coastele sunt foarte curbate. La delfini si casalot ele se prind in mod diferit pe vertebre, si unele si pe stern, dar la balene coastele nu se prind pe vertebre, cu excptia a doua perechi. Centura scapulara este formata din omoplati foarte lati, iar clavicula lipseste. Humerusul, radiusul si cubitusul sunt scurte. Scheletul celor cinci degete este format dintr-un numar variabil de falange, de la 0 pana la 14. Din centura pelviana nu s-au pastrat decat resturi de oase, ascunse printre muschi, fara nici o legatura cu coloana vertebrala. Scheletul membrelor posterioare a disparut complet, numai la balene se gasesc urme de femur si tibia.
Creierul cetaceelor este voluminos, sferic si prevazut cu circumvolutii numeroase si complicate. Creierul unei balene de 19 m cantareste 6,5 kg. Totusi este mic in comparatie cu greutatea corpului. Organul olfactiv este rudimentar si centri nervosi respectivi de asemenea, iar mirosul este slab dezvoltat sau lipseste. Nasul serveste numai la respiratie. Ochii sunt foarte mici in comparatie cu corpul. Scoica urechilor lipseste, dar urechea interna este bine dezvoltata si portiunile auditive din creier de asemenea. Cetaceele se orienteaza pe baza vibratiilor transmise de apa.
Tubul digestiv al cetaceelor a suferit si el modificari importante fata de cel al celorlalte mamifere. Merita sa fie relevata marimea cavitatii bucale la balene. Un individ de Balena-de-Groenlanda, masurand 20 m lungime, are o cavitate bucala lunga de 5-6 m si lata de 2,5-3 m, asa incat in ea incape o barca de dimensiuni mijlocii, cu echipaj cu tot. Faringele si esofagul balenelor este insa foarte ingust (de 10 cm la o balena de 20 m), asa incat ele nu pot inghiti decat animale mici. In schimb, un delfin mai mare poate inghiti in intregime un pinguin sau un pui de foca.
Dinti n-au decat delfinii si casalotul, numiti din aceasta cauza odontocete. Balenele, in schimb, sunt lipsite complet de dinti; mugurii dentari ai lor se resorb inca din timpul vietii intrauterine. Odontocetele sunt monofiodonte si homodonte, intrucat ele raman cu dentitia de lapte toata viata, iar dintii lor sunt mai mult sau mai putin uniformi si inapti pentru a mesteca hrana. La unele odontocete numarul dintilor a crescut pana la 260, la altele, din contra, s-a redus, iar dintii ramasi pot fi foarte mici sau, din contra, foarte mari. Balenele, lipsite complet de dinti, au in gura formatii cornoase numite fanoane, crescute pe cerul gurii si omoloage, probabil, cu crestele palatine de la celelalte mamifere. Fanoanele sunt niste placi cornoase triunghiulare, groase si prevazute pe marginea lor dinspre limba cu filamente cornoase lungi si dese. Ele atarna de pe cerul gurii si sunt asezate trasversal pe axa corpului si paralel intre ele in doua serii, constituind impreuna cu limba enorma un dispozitiv de filtrare. La unele balene fanoanele pot avea o lungime de 3 m si mai bine, iar numarul lor este foarte mare. Balaenoptera musculus are mai mult de 400 de fanoane mari si, printre ele, mai mult de 1000 de fanoane mici.
Cetaceele nu mesteca hrana in gura si, ca o compensatie, ele au un stomac complicat, impartit in 3-14 compartimente, dupa specii. Cele mai multe din compartimente au pereti glandulari. Intestinul este de 5-16 ori mai lung decat corpul.
Caile respiratorii incep cu narile deplasate spre centrul capului, intre ochi, si sunt complet separate de caile digestive, astfel incat odontocetele pot manca sub apa fara ca apa sa le patrunda in plamani. Coardele vocale lipsesc. Plamanii au o structura particulara, dar volumul lor relativ nu este mai mare decat cel al animalelor terestre. Expiratia si inspiratia se fac cu ocazia iesirii la suprafata. La balene, aerul din plamani, incarcat cu vapori de apa, este aruncat pe nari cu presiune si zgomot si in tinuturile reci vaporii condensati dau aspectul unei fantani arteziene. Unele balene arunca vapori de apa la o inaltime de 4-5 m. Inspiratia inca se face cu putere si este usurata de slaba articulatie a coastelor la coloana vertebrala si la stern. In schimb, cetaceele aruncate la tarm nu-si pot umfla cosul pieptului si mor neputincioase. Cand inoata linistit, cetaceele ies la suprafata pentru a respira la intervale de 1-15 min, dar in caz de pericol pot sa stea sub apa si 1-2 ore.
Cetaceele au uter bicorn si placenta difuza si indecidua. Ele nasc cate un singur pui foarte bine dezvoltat. El este alaptat la doua mamele, asezate pe fata ventrala a femelei, de o parte si de alta a organelor genitale si putin inaintea orificiului anal. Fiecare mameleon este inchis intr-o punga cu deschidere longitudinala. mamelele sunt prevazute cu un muschi compresor, care improasca laptele in gura puiului cu mare putere.
Biologia cetaceelor a fost studiata, intre altii, si de savantul nostru Emil Racovita, cu ocazia calatoriei sale la Polul Sud. El a constatat ca fiecare specie poate fi recunoscuta si numai dupa comportamentul ei particular, dupa miscari, dupa modul de scufundare, dupa felul in care arunca aerul din plamani etc. Cetaceele sunt animale sociale, care traiesc sau vaneaza in cete de diferite marimi.
Cetaceele inoata mai ales prin miscari in plan vertical, datorita batailor cozii in sus si in jos, si prin ondulatii laterale ale corpului, iar carmuirea o indeplinesc cu membrele anterioare. Viteza pe care o ating unele balene este de 30-36 km pe ora, dar ea nu poate fi mentinuta decat cateva zeci de minute. In schimb, delfinii urmaresc ore si zile intregi nave care inainteaza cu o viteza de 27 km pe ora. Delfinii pot sa tasneasca din apa cu tot corpul si sa se scufunde cu mare usurinta. Pentru a se scufunda la o adancime mai mare, balenele fac eforturi ce se observa si la suprafata apei. In mod normal, balenele se scufunda intre 50-200 m, iar casalotul poate si mai adanc. Durata scufundarii dureaza de la 3,5-15 minute pana la 1-2 ore. Cetaceele pot sa stea atata timp sub apa deoarece bioxidul de carbon acumulat in sange nu excita centrul respirator.
Dimensiunile si greutatea corpului cetaceelor variaza intre limite foarte largi. Delfinii au lungimi de 3-8 m, casalotul de 15-25 m, iar balenele de 25-33 m. Latimea inotatoarei codale poate ajunge pana la 2,5 m la delfini si pana la 7,5 m la balene. Greutatea delfinilor mici variaza intre 80 si 300 de kg, a celor mari – intre 500 si 1000 kg, iar a balenelor – intre 20.000 si 130.000 kg. Densitatea corpului la casalot si balene este mai mica decat a apei marii, dar la delfini este mai mare.
Pielea cetaceelor este golasa si stralucitoare. Epiderma are o grosime medie de 3 mm, iar panicul adipos hipodermic are o grosime ce variaza de la 2 cm, cum este la unii delfini, pana la 16 cm la unele balene. Balenele au pe buze peri senzitivi rari, unii delfini au si ei pe barbie peri rari, iar altii nu au nici urma de par, nici macar in stadiul embrionar. 11244gld52byr4h
Oasele cetaceelor au structura spongioasa si sunt impregnate cu grasime. Din craniu lipsesc unele oase, iar cele ramase sunt profund modificate; la fel si legaturile dintre ele. Falcile sunt alungite, dentarul n-are ramura ascendenta, cutia craniana este globuloasa. Partea cerebrala a craniului este foarte redusa in raport cu partea viscerala. Vertebrele nu se articuleaza intre ele prin zigapofize, care sunt foarte scurte ci numai prin discurile intervertebrale, si coloana vertebrala este foarte elastica. La multe forme vertebrele cervicale sunt sudate intre ele. Coastele sunt foarte curbate. La delfini si casalot ele se prind in mod diferit pe vertebre, si unele si pe stern, dar la balene coastele nu se prind pe vertebre, cu excptia a doua perechi. Centura scapulara este formata din omoplati foarte lati, iar clavicula lipseste. Humerusul, radiusul si cubitusul sunt scurte. Scheletul celor cinci degete este format dintr-un numar variabil de falange, de la 0 pana la 14. Din centura pelviana nu s-au pastrat decat resturi de oase, ascunse printre muschi, fara nici o legatura cu coloana vertebrala. Scheletul membrelor posterioare a disparut complet, numai la balene se gasesc urme de femur si tibia.
Creierul cetaceelor este voluminos, sferic si prevazut cu circumvolutii numeroase si complicate. Creierul unei balene de 19 m cantareste 6,5 kg. Totusi este mic in comparatie cu greutatea corpului. Organul olfactiv este rudimentar si centri nervosi respectivi de asemenea, iar mirosul este slab dezvoltat sau lipseste. Nasul serveste numai la respiratie. Ochii sunt foarte mici in comparatie cu corpul. Scoica urechilor lipseste, dar urechea interna este bine dezvoltata si portiunile auditive din creier de asemenea. Cetaceele se orienteaza pe baza vibratiilor transmise de apa.
Tubul digestiv al cetaceelor a suferit si el modificari importante fata de cel al celorlalte mamifere. Merita sa fie relevata marimea cavitatii bucale la balene. Un individ de Balena-de-Groenlanda, masurand 20 m lungime, are o cavitate bucala lunga de 5-6 m si lata de 2,5-3 m, asa incat in ea incape o barca de dimensiuni mijlocii, cu echipaj cu tot. Faringele si esofagul balenelor este insa foarte ingust (de 10 cm la o balena de 20 m), asa incat ele nu pot inghiti decat animale mici. In schimb, un delfin mai mare poate inghiti in intregime un pinguin sau un pui de foca.
Dinti n-au decat delfinii si casalotul, numiti din aceasta cauza odontocete. Balenele, in schimb, sunt lipsite complet de dinti; mugurii dentari ai lor se resorb inca din timpul vietii intrauterine. Odontocetele sunt monofiodonte si homodonte, intrucat ele raman cu dentitia de lapte toata viata, iar dintii lor sunt mai mult sau mai putin uniformi si inapti pentru a mesteca hrana. La unele odontocete numarul dintilor a crescut pana la 260, la altele, din contra, s-a redus, iar dintii ramasi pot fi foarte mici sau, din contra, foarte mari. Balenele, lipsite complet de dinti, au in gura formatii cornoase numite fanoane, crescute pe cerul gurii si omoloage, probabil, cu crestele palatine de la celelalte mamifere. Fanoanele sunt niste placi cornoase triunghiulare, groase si prevazute pe marginea lor dinspre limba cu filamente cornoase lungi si dese. Ele atarna de pe cerul gurii si sunt asezate trasversal pe axa corpului si paralel intre ele in doua serii, constituind impreuna cu limba enorma un dispozitiv de filtrare. La unele balene fanoanele pot avea o lungime de 3 m si mai bine, iar numarul lor este foarte mare. Balaenoptera musculus are mai mult de 400 de fanoane mari si, printre ele, mai mult de 1000 de fanoane mici.
Cetaceele nu mesteca hrana in gura si, ca o compensatie, ele au un stomac complicat, impartit in 3-14 compartimente, dupa specii. Cele mai multe din compartimente au pereti glandulari. Intestinul este de 5-16 ori mai lung decat corpul.
Caile respiratorii incep cu narile deplasate spre centrul capului, intre ochi, si sunt complet separate de caile digestive, astfel incat odontocetele pot manca sub apa fara ca apa sa le patrunda in plamani. Coardele vocale lipsesc. Plamanii au o structura particulara, dar volumul lor relativ nu este mai mare decat cel al animalelor terestre. Expiratia si inspiratia se fac cu ocazia iesirii la suprafata. La balene, aerul din plamani, incarcat cu vapori de apa, este aruncat pe nari cu presiune si zgomot si in tinuturile reci vaporii condensati dau aspectul unei fantani arteziene. Unele balene arunca vapori de apa la o inaltime de 4-5 m. Inspiratia inca se face cu putere si este usurata de slaba articulatie a coastelor la coloana vertebrala si la stern. In schimb, cetaceele aruncate la tarm nu-si pot umfla cosul pieptului si mor neputincioase. Cand inoata linistit, cetaceele ies la suprafata pentru a respira la intervale de 1-15 min, dar in caz de pericol pot sa stea sub apa si 1-2 ore.
Cetaceele au uter bicorn si placenta difuza si indecidua. Ele nasc cate un singur pui foarte bine dezvoltat. El este alaptat la doua mamele, asezate pe fata ventrala a femelei, de o parte si de alta a organelor genitale si putin inaintea orificiului anal. Fiecare mameleon este inchis intr-o punga cu deschidere longitudinala. mamelele sunt prevazute cu un muschi compresor, care improasca laptele in gura puiului cu mare putere.
Biologia cetaceelor a fost studiata, intre altii, si de savantul nostru Emil Racovita, cu ocazia calatoriei sale la Polul Sud. El a constatat ca fiecare specie poate fi recunoscuta si numai dupa comportamentul ei particular, dupa miscari, dupa modul de scufundare, dupa felul in care arunca aerul din plamani etc. Cetaceele sunt animale sociale, care traiesc sau vaneaza in cete de diferite marimi.
Cetaceele inoata mai ales prin miscari in plan vertical, datorita batailor cozii in sus si in jos, si prin ondulatii laterale ale corpului, iar carmuirea o indeplinesc cu membrele anterioare. Viteza pe care o ating unele balene este de 30-36 km pe ora, dar ea nu poate fi mentinuta decat cateva zeci de minute. In schimb, delfinii urmaresc ore si zile intregi nave care inainteaza cu o viteza de 27 km pe ora. Delfinii pot sa tasneasca din apa cu tot corpul si sa se scufunde cu mare usurinta. Pentru a se scufunda la o adancime mai mare, balenele fac eforturi ce se observa si la suprafata apei. In mod normal, balenele se scufunda intre 50-200 m, iar casalotul poate si mai adanc. Durata scufundarii dureaza de la 3,5-15 minute pana la 1-2 ore. Cetaceele pot sa stea atata timp sub apa deoarece bioxidul de carbon acumulat in sange nu excita centrul respirator.